Psalms 141

Un psalm al lui David.

1 Doamne, pe Tine Te chem!
Grăbește-Te să vii la mine!
Ascultă glasul meu, când strig către Tine!
2Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele, ca jertfa de seară.

3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzește ușa buzelor mele!
4Nu-mi lăsa inima să se abată spre rău
și să facă fapte rele împreună cu oamenii care comit nelegiuiri,
și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5Să mă lovească cel drept – aceasta este bunătate!
Să mă mustre el – aceasta este ulei pentru capul meu!
Să nu-mi feresc capul!
Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor.

6Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele,
căci ele sunt plăcute.
7Cum este pământul arat și brăzdat,
așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.

8Eu însă, către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii.
În Tine mă adăpostesc! Nu-mi părăsi sufletul!
9Păzește-mă de cursa pe care mi-au întins-o ei
și de capcanele celor ce comit nelegiuiri.
10Să cadă împreună cei răi în lațurile lor,
în timp ce eu să scap!
Copyright information for RonNTR